Insula cu elice by Jules Verne

Author:Jules Verne
Language: eng
Format: mobi, epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-13T23:00:00+00:00

PARTEA A DOUA

În insulele Cook

Plecată de şase luni din Madeleine-bay, StandardIsland străbate Pacificul din arhipelag în arhipelag. Nici un accident nu s-a produs în timpul minunatei sale croaziere. În această perioadă a anului, regiunile zonei ecuatoriale sunt liniştite, vânturile alizee bat cu regularitate între cele două tropice. Dealtfel, când se dezlănţuie o vijelie sau o furtună, temelia solidă pe care se sprijină Milliard-City, porturile, parcul, câmpia, nu simt nici cea mai mică zguduitură. Vijelia trece, furtuna se linişteşte. Cei de pe Bijuteria Pacificului abia le bagă în seamă. Ceea ce ar fi mai de temut în asemenea condiţii este monotonia unei existenţe prea uniforme. Dar parizienii noştri sunt primii de acord că nu se poate vorbi despre aşa ceva. În imensul deşert al oceanului, oazele se succed ― de pildă arhipelagurile care au fost vizitate: Sandwich, Marchizele, Pomotu, Insulele Societăţii şi cele care vor fi explorate înainte de a relua drumul spre nord, Insulele Cook, Samoa, Tonga, Fiji, Noile Hebride, poate şi altele. Sunt tot atâtea ocazii aşteptate cu nerăbdare, care vor îngădui să fie străbătute aceste regiuni, atât de interesante din punct de vedere etnografic.

În ceea ce-i priveşte pe membrii Cvartetului Concertant, nu le-ar da prin gând să se plângă chiar dacă ar avea timp pentru aceasta. Pot ei să se considere izolaţi de restul lumii? Nu există oare servicii poştale care fac legătura cu cele două continente? Petrolierele aduc cu regularitate combustibilul necesar uzinelor şi nu trec două săptămâni fără ca navele să descarce la Tribord-Harbour sau Babord-Harbour mărfuri de tot soiul şi, împreună cu ele, informaţiile şi noutăţile care-i distrează pe miliardari.

Se înţelege de la sine că salariul artiştilor este plătit cu o punctualitate care dovedeşte inepuizabilele resurse ale Companiei. Mii de dolari se îngrămădesc în buzunarele lor şi vor fi bogaţi, foarte bogaţi la sfârşitul angajamentului. N-au dus niciodată o asemenea viaţă şi fără îndoială că nu pot să regrete rezultatele „relativ mediocre” ale turneelor prin Statele Unite ale Americii.

― Ia spune, îl întreabă într-o zi Frascolin pe violoncelist, ţi-ai schimbat părerile preconcepute despre Standard-Island?

― Nu, răspunde Sébastien Zorn.

― Şi, totuşi, intervine Pinchinat, vom avea punga plină la sfârşitul croazierei!

― Nu-i totul să ai punga plină, mai trebuie să fii sigur că o iei cu tine!

― Şi nu eşti sigur?

― NU.

Ce să mai spui la aceasta? Şi totuşi, n-aveau de ce să se teamă, deoarece salariul trimestrial era trimis în America sub formă de cambii şi depus în casele de bani ale Băncii din New York. Deci, mai bine să-l lăsăm pe încăpăţânat să se cufunde în nejustificata sa neîncredere.

Viitorul pare mai sigur ca oricând. S-ar zice că rivalitatea dintre cele două sectoare a intrat într-o fază mai potolită. Cyrus Bikerstaff şi adjuncţii săi pot să se felicite. Supraintendentul e şi mai agitat după „marele eveniment de la balul primăriei”. Da! Walter Tankerdon a dansat cu domnişoara Dy Coverley. Se poate trage concluzia că raporturile dintre cele două familii ar fi mai puţin încordate? E sigur doar că Jem Tankerdon şi prietenii săi nu mai spun că vor face din StandardIsland o insulă industrială şi comercială.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.